Clinica ORL Dr. Mocanu Bucuresti

Polipoza nazală

Polipii nazali sunt formațiuni moi, nedureroase, necanceroase, ce cresc și obstruează căile nazale și sinusurile. Aceștia atârnă ca niște ciorchini de struguri și se formează în urma inflamației cronice a mucoasei. Cauzele apariției polipilor sunt necunoscute în totalitate, dar un rol important îl au terenul alergic, infecțiile recurente, sensibilitatea la medicamente sau anumite boli autoimune. Polipii nazali de mici dimensiuni pot să nu determine simptome. Cei de dimensiuni crescute sau grupurile de polipi pot bloca căile nazale și pot determina probleme de respirație, pierderea mirosului și infecții frecvente rinosinusale. În general, polipii nazali afectează adulții si bătrânii, dar (foarte rar) pot fi întâlniți și la copii. Trebuie să facem diferența dintre polipoza nazală a adultului și „polipii copiilor” care se referă la inflamația cronică a vegetațiilor adenoide și care nu au nici o legătură cu boala descrisă aici. Tratamenul medicamentos poate micșora în volum polipii rinosinusali și foarte rar poate să determine dispariția lor. Protocolul modern include tratamentul chirurgical endocopic prin care, de cele mai multe ori, polipii pot fi înlăturați în totalitate. Din păcate, boala este recidivantă și în multe cazuri, după câțiva ani, polipii reapar. Tratamentul medicamentos corect efectuat postoperator poate să inhibe reapariția polipilor pentru o perioadă mai lungă de timp.

 

Cauze

Oamenii de știință nu au determinat pe deplin cauzele apariției polipilor nazali. Nu este clar de ce unii oameni dezvoltă inflamația cronică, sau de ce inflamația dezvoltată determină formarea polipilor la unii pacienți și la alții nu. Inflamația apare în spațiul producător de fluid (membrana mucoasei) a nasului și a sinusurilor. Există dovezi că persoanele care dezvoltă polipi au un răspuns al sistemului imun diferit și alți markeri chimici în membrana mucosei decât cei care nu dezvoltă polipi.

 

DIAGNOSTIC

Doctorul poate pune un diagnostic bazat pe simptomele dumneavoastră, un examen fizic general și examinarea nasului. Polipii pot fi vizibili cu ajutorul unui simplu instrument de iluminare.

Alte teste de diagnostic includ:

  • Endoscopia nazală. Un tub subțire, flexibil sau rigid (fibroscop sau endoscop) cu o lumină cu fibră optică și o videocameră atașată, inserat prin nas îi permite doctorului să realizeze o examinare detaliată a interiorului nasului, deschiderile fiziologice ale sinusurilor și, uneori, interiorul sinusurilor. Procedura este, de asemenea, cunoscută ca rinoscopie endoscopică. Efectuate corect, aceste manevre nu produc nici o durere și nici disconfort semnificativ. Prin acest examen se poate diagnostica corect polipoza nazală și se poate determina stadializarea bolii.
  • Studii de imagistică. Imaginile obținute prin tomografie computerizată (CT) sau rezonanță magnetică nucleară (RMN) îl ajută pe doctor să vizualizeze mărimea și localizarea polipilor în zonele mai profunde ale sinusurilor și să evalueze extensia inflamației. Prin aceste studii, doctorul exclude prezența altor posibile obstrucții ale cavității nazale, ca anomaliile de structură sau alte tipuri de tumori canceroase sau necanceroase. În rinosinuzitele cronice polipoase de elecție este examinarea CT.
  • Teste de alergie. Doctorul poate sugera teste cutanate pentru a determina dacă alergiile au contribuit la inflamația cronică. Cu un test cutanat de tip prick, mici picături de agenți alergeni sunt aplicate cutanat pe antebraț sau pe spate. Picăturile sunt lăsate pe piele timp de 15 minute înainte ca doctorul sau asistenta să analizeze tegumentul pentru semne de reacții alergice. Dacă un test cutanat nu poate fi realizat, se pot solicita teste de sânge ce verifică anumiți anticorpi pentru variați alergeni.
  • Testul de fibroză chistică.  Dacă aveți un copil diagnosticat cu polipi nazali, doctorul vă poate sugera testarea pentru fibroză chistică, o boală ereditară ce afectează glandele ce produc mucus, lacrimi, salivă și sucuri digestive. Testul de diagnostic standard pentru fibroza chistică este un test non-invaziv – testul sudorii – ce determină dacă perspirația copilului este mai sarată decât a altor oameni.

 

TRATAMENT

Sinuzita cronică, cu sau fără polipi, este o boală ce nu poate fi tratată complet. Este necesar un plan de tratament de lungă durată ce rezolvă simptomele și tratează factorii care contribuie la inflamația cronică.

Scopul tratamentului pentru polipii nazali este reducerea mărimii lor sau eliminarea lor. Tratamentul de primă intenție este medicamentos. Chirurgia se dovedește intotdeauna necesară și, în combinație cu un tratament medicamentos corect efectuat, poate preveni recidivele pentru o perioadă lungă de timp. Din păcate, rinosinuzita polipoasă este o boală recidivantă care in acest moment nu este vindecabilă complet nicaieri in lume.

 Tratamentul medicamentosTratamentul polipilor nazali începe de obicei cu medicamente ce pot determina scăderea în volum sau dispariția polipilor de mari dimensiuni și include:

  • Corticosteroizi nazali. Doctorul va prescrie un spray cu corticosteroid nazal pentru a reduce inflamația. Acest tratament poate micșora polipii sau, în cazuri foarte  rare, îi poate elimina complet. În România, cel mai frecvent utilizate medicamente sunt: budesonide (Rhinocort Aqua), mometasone (Nasonex) și fluticazonă (Avamys).
  • Corticosteroizi orali și injectabili. Dacă un corticosteroid nazal nu este eficient, pot fi prescriși corticosteroizi orali (prednison, Metilprednisolon), betametazonă orală (Celestamine) sau injectabili (Dexametazona) care pot fi luați în combinație cu un spray nazal. Deoarece steroizii orali sau injectabili au nenumărate efecte secundare, trebuie luați o perioadă scurtă de timp.
  • Altă medicație. Pot fi prescrise medicamente ce tratează bolile care contribuie la inflamația cronică în sinusuri sau pasajele nazale. Acestea pot include antihistaminice pentru a trata alergii sau antibiotice pentru a trata o infecție cronică sau recurentă.

Tratamentul chirurgicalDacă tratamentul medicamentos nu micșorează sau nu elimină polipii suficient sau a fost deja utilizat o perioada lunga de timp și nu mai are un efect semnificativ, doctorul vă poate recomanda chirurgia. Tipul de chirurgie depinde de mărimea, numărul și localizarea polipilor și de extensia inflamației. Opțiunile chirurgicale sunt reprezentate de:

  • Polipectomie. Polipii mici sau izolati pot fi adesea înlăturați complet folosind un microdebrider (instrument ce taie, fragmentează și extrage țesutul moale). Această procedură, numită polipectomie, este realizată sub control endoscopic cu anestezie generală.
  • Chirurgie endoscopică a sinusurilor. Pentru a înlătura polipii și a corecta problemele din sinusuri care cresc inflamația și dezvoltarea polipilor se poate recurge la intervenții chirurgicale. Procedura decurge astfel: chirurgul introduce în nări un endoscop (o tijă metalică cu diametrul de 3-4 mm ce are în vârf o lumină puternică) conectat la o cameră video, pe care îl ghidează către sinusuri. Se folosesc instrumente miniaturizate, angulate, pentru fiecare sinus în parte și un microdebrider (aparat cu fragmentare și aspirație cu 5000-7000 de rotații/minut) pentru a îndepărta polipii sau alte obstrucții ce blochează fluxul aerului sau al fluidelor din sinusuri. Chirurgul va lărgi deschiderile sinusurilor în cavitatea nazală și va putea pătrunde în fiecare sinus cu videoendoscopul pentru a îndepărta polipii sau acumulările de mucoasă patologică și mucoasa îngroșată care obstrucționează din interior ostiumurile sinusale. Intervenția se va efectua sub anestezie generală.
Galerie foto
  • ...