Systema Romania - Arte martiale

Systema, Sistemul adica, este o arta martiala rusa. Ea atinge laturile fizice, psihice si spirituale ale practicantului. S-a nascut in randul taranilor, care erau luati la oaste pentru a se apara de invadatori. Ei au dezvoltat propriile metode de aparare impotriva unei diversitati de arme, tactici, superioritati numerice, in conditii geografice si meteorologice variate. Inca din secolul al X-lea, copiii erau invatati sa supravietuiasca in conditii ostile si sa se lupte corp la corp, cu mai multi adversari sau impotriva armelor. Ei se intalneau la sarbatori si balciuri unde aveau loc intreceri de lupta, tocmai pentru a se pregati pentru vremurile de razboi. Acest stil a fost creat sa fie versatil, adaptabil, imprevizibil si capabil a se mula pe fiecare practicant dupa calitatile si limitarile sale. Natura sa este libertatea miscarii, neexistand procedee standard care sunt aplicate in situatii generice, ci din contra, se bazeaza pe spontaneitatea si unicitatea actiunii si raspunsului fiecaruia dintre noi. Acest stil a continuat sa evolueze pentru a face fata unei largi palete de cotropitori de-a lungul istoriei. Instaurarea regimului comunist in Rusia a limitat accesul la Systema pentru marea masa a populatiei. Artele martiale traditionale rusesti au fost rezervate numai unor grupuri de elita ale regimului - trupele speciale Spetsnaz, spre exemplu. La inceputul anilor 90, dupa caderea regimului comunist, Systema a devenit accesibila din nou oamenilor de rand.

Miscarea Naturala Systema are la baza miscarea naturala, caracteristica fiecaruia in parte si dictata de fizicul si psihicul fiecaruia. Atunci cand o stapanim, mintea inceteaza sa interfereze cu orice decizie care ne face sa scapam de pericol, lasand astfel inteligenta corpului (o notiune necunoscuta in general) sa aiba grija de noi. Cu mintea scoasa din ecuatie, corpul reactioneaza ghidat de propriul "creier", daca vreti. Imaginati-va un om scund si indesat care trebuie sa se confrunte cu unul inalt si slab. Poate o sa spuneti ca unul va face fata mai bine decat altul conflictului, bazat numai pe propriile conceptii. Sau sunt amandoi egali ca sanse? Raspunsul Systemei este "Da!". Fiecare are resurse limitate doar de propria perceptie. De exemplu, cel scund are masa mai mare concentrata mai jos si poate sa se apere folosind adversarul de la mijloc in jos. Cel inalt poate sa tina mai usor la distanta adversarul si sa il manipuleze de la cap in jos. Miscarea naturala este scaparea corpului din fata pericolului, aici incluzand si atacul ca pe o scapare. Orice amenintare, fie ea cu pumnul, piciorul, cotul, genunchiul, capul, cutitul, bata, lantul sau orice alta arma, poate stimula corpul in a gasi o scapare dintr-o infinitate de variante. Pentru a ne gasi miscarea naturala, trebuie sa intelegem cum ne reactioneaza propriul corp la amenintare, iar asta se face prin expunere la cat mai mult contact controlat in diverse situatii. Destul de repede, corpul devine mai relaxat la contact si gaseste scaparea ideala pentru contact minim sau deloc. Pe masura ce corpul invata sa se apere singur, mintea va interveni din ce in ce mai rar, ajungand sa nu mai stanjeneasca miscarea naturala.

Pozitia corpului In Systema, pozitia corpului inaintea conflictului este aproape imperceptibil schimbata fata de pozitia sa normala. Spatele este drept pentru a oferi stabilitate si usurinta in respiratie. Linia umerilor ramane mai tot timpul paralela cu linia soldurilor pentru a nu torsiona coloana. Genunchii sunt usor flexati pentru o usoara deplasare pe teren, dar nu atat de flexati incat sa previna adversarul ca suntem in pozitie de lupta. Caracteristic Systemei ca pozitie a corpului este pelvisul scos inainte, astfel incat curbura lombara a coloanei sa dispara. Asta ne ajuta sa ridicam genunchii mult mai usor pentru a lovi cu ei sau cu picioarele. Bratele sunt relaxate si nu au o pozitie fixa, ele fiind tinute ca si cum am sta de vorba cu cineva si am gesticula natural. Nu exista garda sau pumni stransi care sa ne dea de gol ca suntem pregatiti. In mod ideal, limbajul corpului nostru dinaintea conflictului nu trebuie sa fie mult diferit de limbajul corpului in stare normala. Odata intrati in conflict, pozitia mentine principiile descrise mai sus, insa capata amploare sau economie de miscare dupa cum o cere situatia sau dupa cum decidem sa o folosim (lent, violent, pentru a imobiliza sau proteja, etc)