Stiri Anuntul Telefonic
1057 vizite

Un ospatar bun poate sa faca mai multi bani decat un avocat
mediu. De ce nu avem, totusi, mai multi ospatari?

Am stat zilele trecute la o masa cu mai multi oameni care se ocupa cu recrutarea de personal in industria ospitalitatii. N-o sa va povestesc despre stangaciile chelneritei care ne-a servit, ci despre cum mi le-au explicat oamenii astia care fac angajari in bransa, care se plang ca le e tot mai greu sa gaseasca si sa pastreze oamenii buni. Pentru ca da, printre valorile alea care ne-au plecat in lume se numara si cei mai buni si descurcareti chelneri, peste care ajungi sa dai in concedii prin toate colturile lumii.

De prin martie-aprilie, in fiecare primavara, la noi la Anuntul Telefonic incep sa se dubleze anunturile de locuri de munca in domeniul HoReCa. Chelneri, picoli, bucatari, debarasatori, personal de curatenie si tot ce tine in priza un loc din industria ospitalitatii, toti sunt la mare cautare pe site sau in ziar. Sunt categorii de personal cautate mai tot timpul anului, insa primavara

Grafic

e o febra mai mare in industria asta, pentru ca vine vara, se deschid terase, stranduri, parcuri de distractii si tot patronul vrea sa-si atraga clientela cu niscai personal priceput si ospitalier. Asta se plateste „in limitele pietei” plus diverse bonificatii pe care patronii prefera sa nu le detalieze.

Vlogger, blogger sau chelner?

Una dintre clientele noastre vechi, care face angajari pentru un mare lant de restaurante din Bucuresti, are setat pe telefon un mesaj automat cu care raspunde atunci cand... nu poate raspunde: „Toate anunturile de recrutare sunt de actualitate, asteptam CV-ul pe adresa...”. Disperarea dupa personal s-a acutizat in ultimii ani, pentru ca s-au deschis tot mai multe locuri noi, iar potentialii candidati tineri incep sa strambe din nas la meseriile astea. „Acum vor toti sa fie vloggeri, bloggeri sau sa faca internship in vreo corporatie, nu mai e fun, ca pe vremuri, ca in vacante sa faci un ban de buzunar servind pe la mese”, imi povesteste domnul Cristea, director HR intr-un mare lant din industria ospitalitatii bucurestene.

Grafic2

Îl contrazice o doamna care se ocupa de angajari intr-o berarie bucuresteana si care se declara surprinsa anul asta de numarul mare de cereri de angajare part time primite de la adolescenti de 15-17 ani. Asadar, nu toata generatia Y stramba din nas la un bacsis generos.

Altfel, toti cei de la masa mi-au zis ca ei nu discrimineaza dupa varsta, desi servitul la mese si statul in picioare in bucatarie cu orele nu e ceva la indemana pensionarilor. De altfel, spune un alt angajator de la masa, programul prelungit este o alta buba a sistemului. Oamenii cu experienta incep sa ceara un program de lucru de opt ore, dar lor, ca angajatori, le e greu sa il ofere tocmai din cauza deficitului de personal.

Nevoia asta de personal in comert se bate pe primul loc, cel putin in Bucuresti-Ilfov, cu nevoia de personal din domeniul IT-comunicatii, dupa cum sustin si patronatele, intr-un studiu al pietei recent publicat. La noi in ziar, numarul de anunturi din domeniul alimentatie, restaurante, comert depaseste ca volum toate celelalte anunturi de angajare la un loc.

10%, rata de succes a unui anunt de recrutare

Desi pare ca e un urias magnet pentru forta de munca, Bucurestiul atrage greu si pierde usor oamenii care servesc pe la mese sau care se coc prin bucatarii. Din diverse motive. Unul ar fi ca vara ii atrage marea. Apoi, spre deosebire de ardeleni care sunt ceva mai loiali si patrunsi de un patriotism local, e de parere tot domnul Cristea, bucurestenii si cei din imprejurimi care vin sa se angajeze la Capitala sunt mai mercantili si „trec strada” la concurenta chiar si pentru o suta de lei in plus. Asa se face ca, din o suta de persoane care suna pentru un anunt de angajare din Anuntul Telefonic, abia 80 vin la fata locului, iar din ei doar 40 accepta un interviu. Din astia daca corespund 20-30, iar in final se angajeaza maxim 10. Dintre ei, sapte pleaca in primele trei luni. Unii pleaca in primele doua-trei ore, altii rezista si cateva saptamani.

Neseriozitatea candidatilor e cea mai mare provocare pentru un angajator – spun patronii. E de vazut ce parere au si angajatii, dar despre asta, intr-un articol viitor. Neseriozitatea si nivelul de pregatire tot mai scazut, adauga domnul Cristea. Abia 50% dintre cei care vin sa se angajeze in industrie au liceul la baza, fata de 80% cat aveau acum vreo cinci ani.

Parintii sunt de vina

Ce se intampla, totusi, cu oamenii astia, de nu vor sa presteze o meserie din care, in alte tari se iese si la pensie? Domnul Cristea da vina pe mentalitate. A parintilor mai intai: „Noi avem colaborari cu mai multe licee de profil, am avut intalniri cu parintii si majoritatea vor copiii lor sa mearga neaparat la facultate. Le-am explicat ca daca au ajuns la un liceu cu profil alimentar, inseamna ca la nivelul lor de pregatire ii indrumi mai bine catre o meserie. Un ospatar bun poate sa faca bani mai multi decat un avocat mediu.”

Apoi, daca te uiti prin biografiile unor mari oameni de stat din lume afli ca unii au si servit pe la mese inainte de a ajunge sa stea la mesele alea mari, dar la noi chelneritul pare sa fie doar un apanaj al disperarii. 30% dintre tinerii cu studii superioare ajung sa lucreze pe posturi de studii medii, pentru ca nevoile pietei muncii nu tin cont de aspiratiile parintilor. Sau viceversa. E o ruptura veche, dar netratata de vreunul dintre prea multii ministri ai educatiei, ba chiar ignorata de societate, care prefera sa viseze frumos. Multi tineri stau acasa pe banii parintilor, ca doar au facut o facultate, n-o sa se duca sa serveasca la mese.

Și asa ne intoarcem la vorba fostului presedinte, se stie el, care in urma cu zece ani ne spunea ca avem prea multi filosofi si prea putini ospatari si tinichigii. Ne-am suparat atunci, dar nu s-au schimbat multe intre timp. Nu stiu cati filosofi or mai fi pe piata, dar sigur de chelneri, iata, ducem lipsa.

Grafic3

Și pentru ca viata nu e niciodata lipsita de un strop de ironie, i-as semnala domnului fost presedinte ca in ziua de azi se cauta chiar si timonieri, nu numai chelneri. Într-unul din parcurile Bucurestene, o firma cauta de vreo trei luni un timonier pentru un vaporas de agrement. Bucurestiul nu are iesire la mare, deci nici prea multi carmaci, insa aia putini care s-au prezentat la interviu in ultimele trei luni pentru postul asta, pensionari sau lucratori pe la alte institutii de stat, au strambat din nas la salariul de 4000 de lei lunar oferit si au invocat tot felul de motive. Cica pe unii nu i-ar fi lasat nici nevestele sa se dea cu vaporasul...

Pentru cele mai noi locuri de munca disponibile in Bucuresti intrati acum pe anuntul.ro !

Domnul A.Nuntu - Negustor cinstit, vinde, cumpara, intermediaza, de aproape 30 de ani. A prins si vremurile cand cele mai vii anunturi din ziar erau la rubrica „decese” din Romania libera. Asa ca apreciaza cum se cuvine azi diversitatea unui ziar facut din dorintele si nevoile catorva milioane de oameni liberi.