Ştiri Anunţul Telefonic
2328 vizite

Anunţul Telefonic - 28 ani de istorie a Bucureștiului

AT 28 ani

Anii în care o casă costa cât o mașină

Dacă aveam atunci ceva bani… Dacă știam ce știu acum…

Care erau prioritățile românilor acum 25 de ani?

Ce era mai important, o casă sau o mașină?

Un răspuns vine răsfoind anunțurile de mica publicitate ale vremii.

Cât costa un apartament? Dar o mașină?

Ieșiți după un sfert de veac de comunism, românii își făceau ordine în nevoi. Situația locativă nu era o mare problemă. "Casă și serviciu" aveau toți. "Statul" se ocupa.

Mașină aveau mult mai puțini. Și atunci, se aștepta o perioadă de patru ani pentru autohtona Dacie.

Poate fi un răspuns pentru prețurile vremii: o mașină era și în 1993 un lux. Costa cam cât o garsonieră. Poate chiar mai mult.

Cum se vedea România în anunțuri, acum 25 de ani?

Am răsfoit anunțurile de acum un sfert de secol. O zonă în care erau și încercări de copywriting: "prețuri ceaușiste la aparate capitaliste", promitea un vânzător. Comparând cu piața imobiliară de acum, ce se întâmpla atunci era o glumă.

Urgent garsonieră I sporit, cu telefon, îmbunătățiri multiple, Titan. Preț: 5.000 de dolari. Un chilipir, mai ales că era și un "loc bun comercial".

Un apartament ceva mai mare – 2 camere - și mai central – Calea Vitan, era o idee mai scump: 7.500 de dolari.

Tot 7.500 de dolari costa și un apartament în zona Petre Ispirescu, dar mai mare, de trei camere.

O garsonieră "într-o zonă liniștită", se vindea și cu două milioane de lei (adică aproximativ 2.400 de dolari). În zona Râmnicu Sărat, cu prețul în dolari, de această data, se cereau 4.500 de dolari.

Cei care au simțit valoarea imobiliarelor au ținut la preț. Erau și apartamente de 15.000 de dolari sau chiar mai scumpe.

Și cei care au cumpărat atunci terenuri au avut de câștigat câțiva ani mai târziu.

Un teren de peste 10.000 de metri pătrați (un hectar adică), lângă Lacul Mogoșoaia (acum o zonă plină de vile) era o nimica toată: costa 5.000 de lei. Bașca "negociabil".

Pe Șoseaua Alexandriei, între București și Bragadiru, în 1993 erau lanuri de porumb. Acum sunt cartiere rezidențiale. Prețul atunci: 1.500 de lei metrul pătrat pentru un lot de 5.000 de metri.

Puțin mai jos, pe linia de centură de la Domnești (zonă plină acum de case), terenurile erau și mai ieftine: 5 dolari metrul pătrat.

Pe malul lacului Cernica (lacurile au fost la mare căutare mulți ani mai târziu pentru cartiere), un metru de teren era la îndemână: costa doar 10 dolari. Dar "nediscutabil", după cum a punctat vânzătorul, Grosuleac Aurelian (tâmplar – precizare mai mult decât necesară în anunț).

Un vânzător nu intuise (încă) potențialul zonei Pipera în zona rezidențială. Omul își vindea terenul pentru "viță de vie". Pare ieftin acum – 13 dolari metrul, dar scump la vremea respectivă (dublu față de Domnești, de exemplu).

Ce înseamnau acești bani? Era mult, era puțin? Să comparăm puțin cu prețul mașinilor.

O dubiță Volskwagen veche de opt ani, dar "în stare perfectă", era scoasă pe piață la 7.500 de dolari.

În general, "mașinile străine" erau scumpe. Un Opel Record din 1987, "impecabil", era vândut cu 4.500 de dolari, iar unul din 1982, la 3.000 de dolari.

ARO, uzină care a ajuns, între timp, fier vechi (literalmente!) producea – încă – o mașină foarte cerută (și foarte scumpă). Cineva vindea un exemplar din 1989 cu 5.500 de dolari (cam cât costa o garsonieră în Militari la vremea respectivă).

Un BMW era cât o garsonieră, chiar apartament: aproape 7.000 de dolari cerea un vânzător pentru un 520i vechi de opt ani.

Pentru excentrici, un Pontiac Trans AM: 6 viteze, aer condiționat! Și un preț pe măsură: 12.000 de dolari.

Bicicletele erau mult mai la îndemână: o semicursieră Avon (Anglia), ba, mai mult, "nerulată", costa 80.000 de lei. Adică undeva la o sută de dolari. Ieftin.

Cât costau electronicele atunci? Ca și mașinile, mult.

Televizor color Panasonic, 66 cm diagonal, sigilat: 600.000 de lei, adică vreo 750 dolari. Discutabil.

Video SHARP, "cu înregistrare VHS": 200.000 de lei, adică aproape 250 de dolari.

Un televizor JVC, de "marcă", urca și la 800.000 de lei, adică în jur de 1.000 de dolari (era o perioadă în care fluctuațiile de curs erau destul de mari).

Era mai ieftin la "Angelescu Ltd". După cum spunea anunțul, de mare publicitate, firma vindea televizoare cu 75 de dolari bucata. Orice cantitate.

NOTĂ: Cursul mediu al dolarului în 1993 = 760 lei

06.06.2018
paginademedia.ro