Stiri Anuntul Telefonic
2496 vizite

Anuntul Telefonic - 28 ani de istorie a Bucurestiului

AT 28 ani

Anii in care o casă costa cat o masină

Dacă aveam atunci ceva bani… Dacă stiam ce stiu acum…

Care erau prioritătile romanilor acum 25 de ani?

Ce era mai important, o casă sau o masină?

Un răspuns vine răsfoind anunturile de mica publicitate ale vremii.

Cat costa un apartament? Dar o masină?

Iesiti după un sfert de veac de comunism, romanii isi făceau ordine in nevoi. Situatia locativă nu era o mare problemă. "Casă si serviciu" aveau toti. "Statul" se ocupa.

Masină aveau mult mai putini. Si atunci, se astepta o perioadă de patru ani pentru autohtona Dacie.

Poate fi un răspuns pentru preturile vremii: o masină era si in 1993 un lux. Costa cam cat o garsonieră. Poate chiar mai mult.

Cum se vedea Romania in anunturi, acum 25 de ani?

Am răsfoit anunturile de acum un sfert de secol. O zonă in care erau si incercări de copywriting: "preturi ceausiste la aparate capitaliste", promitea un vanzător. Comparand cu piata imobiliară de acum, ce se intampla atunci era o glumă.

Urgent garsonieră I sporit, cu telefon, imbunătătiri multiple, Titan. Pret: 5.000 de dolari. Un chilipir, mai ales că era si un "loc bun comercial".

Un apartament ceva mai mare – 2 camere - si mai central – Calea Vitan, era o idee mai scump: 7.500 de dolari.

Tot 7.500 de dolari costa si un apartament in zona Petre Ispirescu, dar mai mare, de trei camere.

O garsonieră "intr-o zonă linistită", se vindea si cu două milioane de lei (adică aproximativ 2.400 de dolari). In zona Ramnicu Sărat, cu pretul in dolari, de această data, se cereau 4.500 de dolari.

Cei care au simtit valoarea imobiliarelor au tinut la pret. Erau si apartamente de 15.000 de dolari sau chiar mai scumpe.

Si cei care au cumpărat atunci terenuri au avut de castigat cativa ani mai tarziu.

Un teren de peste 10.000 de metri pătrati (un hectar adică), langă Lacul Mogosoaia (acum o zonă plină de vile) era o nimica toată: costa 5.000 de lei. Basca "negociabil".

Pe Soseaua Alexandriei, intre Bucuresti si Bragadiru, in 1993 erau lanuri de porumb. Acum sunt cartiere rezidentiale. Pretul atunci: 1.500 de lei metrul pătrat pentru un lot de 5.000 de metri.

Putin mai jos, pe linia de centură de la Domnesti (zonă plină acum de case), terenurile erau si mai ieftine: 5 dolari metrul pătrat.

Pe malul lacului Cernica (lacurile au fost la mare căutare multi ani mai tarziu pentru cartiere), un metru de teren era la indemană: costa doar 10 dolari. Dar "nediscutabil", după cum a punctat vanzătorul, Grosuleac Aurelian (tamplar – precizare mai mult decat necesară in anunt).

Un vanzător nu intuise (incă) potentialul zonei Pipera in zona rezidentială. Omul isi vindea terenul pentru "vită de vie". Pare ieftin acum – 13 dolari metrul, dar scump la vremea respectivă (dublu fată de Domnesti, de exemplu).

Ce inseamnau acesti bani? Era mult, era putin? Să comparăm putin cu pretul masinilor.

O dubită Volskwagen veche de opt ani, dar "in stare perfectă", era scoasă pe piată la 7.500 de dolari.

In general, "masinile străine" erau scumpe. Un Opel Record din 1987, "impecabil", era vandut cu 4.500 de dolari, iar unul din 1982, la 3.000 de dolari.

ARO, uzină care a ajuns, intre timp, fier vechi (literalmente!) producea – incă – o masină foarte cerută (si foarte scumpă). Cineva vindea un exemplar din 1989 cu 5.500 de dolari (cam cat costa o garsonieră in Militari la vremea respectivă).

Un BMW era cat o garsonieră, chiar apartament: aproape 7.000 de dolari cerea un vanzător pentru un 520i vechi de opt ani.

Pentru excentrici, un Pontiac Trans AM: 6 viteze, aer conditionat! Si un pret pe măsură: 12.000 de dolari.

Bicicletele erau mult mai la indemană: o semicursieră Avon (Anglia), ba, mai mult, "nerulată", costa 80.000 de lei. Adică undeva la o sută de dolari. Ieftin.

Cat costau electronicele atunci? Ca si masinile, mult.

Televizor color Panasonic, 66 cm diagonal, sigilat: 600.000 de lei, adică vreo 750 dolari. Discutabil.

Video SHARP, "cu inregistrare VHS": 200.000 de lei, adică aproape 250 de dolari.

Un televizor JVC, de "marcă", urca si la 800.000 de lei, adică in jur de 1.000 de dolari (era o perioadă in care fluctuatiile de curs erau destul de mari).

Era mai ieftin la "Angelescu Ltd". După cum spunea anuntul, de mare publicitate, firma vindea televizoare cu 75 de dolari bucata. Orice cantitate.

NOTA: Cursul mediu al dolarului in 1993 = 760 lei

06.06.2018
paginademedia.ro