Ştiri Anunţul Telefonic
502 vizite

3 Mai - Ziua Mondială a libertății presei
SEXUL și PRESA

Libertatea de exprimare nu se oprește acolo unde începe ipocrizia altora

De Ziua mondială a libertății presei, ziarul Anunțul Telefonic "sărbătorește" trei ani de când un procuror îl târăște prin tribunale sub acuzația de proxenetism.

România a avut și ea partea ei de frustrare și reglementare sexuală de stat, în anii de care pare că mulți nu-și mai aduc aminte azi. Avem destui moraliști care visează la asta. Instanța a interzis apariția rubricii "Ea caută partener" din ziar și site, timp de nouă luni și a confiscat banii obținuți din anunțurile respective. Între 2015 și 2018 dosarul a tot fost plimbat între parchet și instanță, pentru diverse lipsuri în probatoriu. În cele din urmă, după trei ani de tergiversări, în ianuarie 2018 a început procesul pe fond. Ziarul Anunțul telefonic (și site-ul anunțul.ro) e judecat alături de alți 43 de inculpați pentru înlesnirea prostituției. La fel și redactorul șef. Un proces în premieră pentru România, care se zbate încă să rămână în Uniunea Europeană.

Anunțurile sunt sigurul adevăr pe care te poți baza într-un ziar

Despre cazul "Anunțul" v-am povestit din 2015 încoace, de când a fost pus sub acuzare și pe parcursul lungii proceduri din Camera preliminară (2016 și 2017), în care procurorul a insistat să-i convingă pe judecători că are un dosar serios. Noutatea în acest an e că judecata pe fond a început și nu ne rămâne decât să așteptăm verdictul judecătorului. Între timp piața publicității online a sexului pe bani se lăfăie pe toate site-urile în secțiunea de "masaj de relaxare", cu aproape aceleași fotografii, dar se evită conștiincios cuvântul "sex" ca nu cumva să le mai sune urât la urechi procurorilor.

Asta e de fapt principala acuzație la adresa ziarului, procurorii spun că Anunțul a încurajat și facilitat prostituția prin publicarea anunțurilor, și că dacă le-ar fi cenzurat puțin, adică să nu mai fie așa de evidente, atunci nu s-ar fi legat nimeni de ei. Numai că Anunțul este strict ceea ce scrie pe frontispiciu, din 1990 de la înființare. O tribună a realităților și nevoilor oamenilor. Este ceea ce Thomas Jefferson, unul dintre primii președinți americani, spunea la 1819. Că "anunțurile sunt singurul adevăr pe care te poți baza într-un ziar" (the advertisements, they contain the only truths to be relied on in a newspaper).

Citind azi primele numere ale Anunțului Telefonic poți să-ți faci o idee despre cum arăta România imediat după 1990, ce căutau, vindeau, schimbau sau visau oamenii ei acum aproape 30 de ani. Anunțul nu putea deci "încuraja sau descuraja" vreo activitate pentru simplul motiv că niciodată nu a intervenit în cenzurarea anunțurilor publicate de oameni. Anunțul nu poate influența numărul locurilor de muncă sau al locuințelor de vânzare, deci nu poate influența în vreun fel piața prostituției, care a existat de când lumea, doar că acum s-a mutat pe Internet.

Mai mult decât atât, legislația UE nici nu permite platformelor online să intervină în conținutul informațiilor găzduite. Și totuși acest proces intentat unui ziar de anunțuri există în România, țară membră UE, și merge mai departe, în ciuda tuturor bâlbelor făcute pe parcurs de anchetatori și sancționate ca atare de judecătorii de cameră preliminară. Iar asta arată că există o voință de a continua cu orice preț acest proces, chiar dacă este absurd din toate punctele de vedere. Cireașa de pe tort e că cei ascultați trebuie să plătescă și costurile interceptărilor telefonice, iar în proces Anunțul a fost interceptat chiar și când vorbea cu avocații – probă ilegală care a fost desființată de judecător, dar arată modul în care anchetatorii au lucrat în acest dosar.

    Cronologia procesului:

  • • Aprilie 2015 – Anuntul Telefonic e acuzat de proxenetism, alături de alte 43 de persoane (redactorul șef al ziarului, patroni de saloane de masaj, proprietari de apartamente închiriate pentru saloane, femei de serviciu sau secretare care lucrau pentru prostituate), îi e interzisă rubrica "Ea caută partener" de la secţiunea Matrimoniale și îi sunt confiscate aproape 4 milioane de lei, echivalentul a peste 550.000 de anunțuri ce conțineau cuvântul incriminat sex, publicate în intervalul anchetat 2013-2015.
  • • Nouă luni mai târziu, judecătorul de cameră preliminară ridică interdicţia, însă patronii ziarului decid să nu repună rubrica pe site până când nu se lămureşte legalitatea ei. Din punctul lor de vedere această rubrică a fost întotdeauna legală, cât timp nu exista nicio lege care să o interzică.
  • • Ianuarie 2016, judecătorul de cameră preliminară decide să întoarcă dosarul la parchet, pe motiv că e insuficient instrumentat, nu demonstrează acuzația de proxenetism adusă ziarului și nici pe cea de abuz în serviciu adusă redactorului său șef.
  • • Noiembrie 2016, parchetul retrimite dosarul în instanță, cu mici schimbări de abordare a problemei, adică în esență îl acuză și pe redactorul șef de proxenetism, dacă n-a reușit să convingă cu abuzul în serviciu.
  • • Aprilie 2017, judecătorul de cameră preliminară tot nu e convins de probatoriu și cere lămuriri parchetului despre acuzațiile aduse Anunțul.ro și redactorului său șef.
  • • Mai 2017 dosarul este întors pentru a doua oară la Parchet, din cauza faptului că urmărirea penală la adresa redactorului șef Anunțul Telefonic s-a făcut pentru altceva decât fusese acuzat. Parchetul contestă decizia. Avocatul altei părți din dosar invocă neconstituționalitatea articolului 213 din Codul penal, cerând definirea mai exactă a proxenetismului în condițiile dezincriminării prostituției, și este sesizată Curtea Constituțională
  • • Decembrie 2017 o altă instanță admite contestația Parchetului și decide începerea judecării pe fond a dosarului. Primul termen, 29 ianuarie 2018, începe cu o amânare.
  • • Pentru prinderea și acuzarea celor 44 de inculpați în acest dosar a muncit o secție de poliție timp de doi ani, iar statul a cheltuit un milion de lei.

PIB-ul și prostituția

Procesul Anunțul Telefonic nu a diminuat nici prostituția și nici anunțurile date acum mai "cu perdea". Prostituția există, ca dintotdeauna, doar că s-a mutat online. Internetul s-a dovedit și aici benefic ca pentru orice alt biznis, fetele au descoperit că practicarea meseriei în propriul apartament sau într-un salon, cu clientul la un click distanță, este mai sigură din toate punctele de vedere: nu mai sunt vânate de poliție pe străzi, agresate de pești sau clienți dubioși, nu mai sunt ținta indignării publice.

Fapt dezbătut și de renumita publicație "The Economist" din 9 August 2014, care concluzionează că "Internetul face ca peştii, matroanele şi chiar bordelurile să fie inutile ..."

De când a fost dezincriminată, prostituția e luată în calcul oficial și de Institutul Național de Statistică (în 2014 producea 0,01% din PIB-ul României). Tot cam atunci, la nivel UE, Eurostat a cerut statelor să-și includă în PIB și tranzacțiile de pe piața neagră sau gri. Sexul pe bani etc., au început să fie incluse în PIB-urile țărilor europene care așa au ieșit din recesiune. Evident și în domeniul ăsta am exportat masiv forța de muncă în state în care prostituția e legală: Germania, Italia, Olanda. Piața prostituției în Spania de exemplu cică ar produce 18-20 de miliarde de euro anual. Marea Britanie și Germania se situează și ele tot pe acolo.

Sexul se vinde bine mersi pe mii de site-uri românești sau străine. Există aplicații de mobil care îți arată care este oferta sexuală cea mai apropiată de locația ta, în Europa. Cauți, vezi, accepți oferta, plătești online și primești adresa. Ca un fel de Uber, dar cu finalizare. PEPPR este o astfel de aplicație cu milioane de utilizatori.

A vâna, acuza și închide un site sau o rubrică pentru că pune la dispoziția pieței un instrument de publicitate este o prostie, economic și tehnic vorbind. Economic pentru că din site-urile astea câștigă și statul impozite și taxe. Tehnic pentru că dacă închizi unul, piața se va orienta spre altele (de la 50 de site-uri existente în 2015 s-a ajuns la peste 200 în 2018), multe din ele imposibil de interogat și impozitat, având adresa de genul P.O. Box 0823-0XXX Panama.

Sub pretextul asanării morale a societății, nu se reușește decât o ascundere a gunoiului sub preș. În România primul afectat este Anunțul Telefonic, iar toate celelalte site-uri de anunțuri s-au bucurat să-i ia locul pe piață în ultimii ani.

De ce e important să nu-și bage statul nasul în sexul oamenilor?

Aparent răspunsul la întrebarea asta e evident. Cu toate astea prea mulți oameni continuă să creadă că reglementarea e cheia succesului chiar și în acest aspect atât de sensibil. Că tăierea accesului prostituatelor la un mijloc cinstit de reclamă va duce automat la convingerea lor să renunțe la meserie. Că blocarea unui canal de comunicare pentru persoane cu devianțe comportamentale le va vindeca și băga mințile în cap.

Suntem diferiți, iar dacă în alte privințe asta se vede cu ochiul liber, la preferințele sexuale se vede mai greu și uneori prea târziu.

Ni se cere să ne conformăm unor standarde de dragul aparențelor, dar realitatea arată că refulate, ignorate sau interzise, diversele nevoi umane pot naște monștri.

Câți dintre noi n-om avea frustrări din astea legate de sex, dar le ascundem sub diverse măști sociale?

Interzicerea site-urilor de anunțuri lovește chiar în femeile care datorită acelor anunțuri reușeau să-și plătească facturile. Câtă vreme statele nu iau alte măsuri economice de eradicare a sărăciei in lume, aceasta practica va continua, pentru că a existat cu mult înainte de apariția Internetului sau a site-urilor de anunțuri.

La 3 mai e celebrată în toată lumea Ziua libertății presei. România e prinsă și anul ăsta pe picior greșit. Cazul TNR – site-ul umoristic amendat de CNCD pentru un articol considerat discriminator la adresa femeilor dintr-un partid politic, când de fapt era cel mult un tip de zeflemea - arată că politicul călărește tot mai mult chiar și presa independentă, fie și cu ajutorul instituțiilor publice care ne amendează.

Cazul Anunțul, chiar dacă mulți nu-l consideră un atentat la libertatea de exprimare, are de fapt toate elementele să fie unul dintre ele. Pentru că dreptul la liberă exprimare îl au și prostituatele, iar el nu se oprește acolo unde începe ipocrizia altora. Fie ei politicieni sau opinie publică.

03 Mai 2018
Dollores Benezic
https://www.dollo.ro (sursa articol)