Sfantul Silvestru, Scoala Gimnaziala Nr. 23 - Bucuresti

Scoala Gimnaziala „Sfântul Silvestru” se afla în zona centrala a Capitalei, pe strada Oltarului, strada ce porneste din Calea Mosilor. Cladirea se învecineaza cu Biserica Sfântul Silvestru, situându-se în apropierea a patru artere de circulatie importante: Calea Mosilor, Bulevardul Dacia, bulevardul Mihai Eminescu si Bulevardul Carol I. Din acest motiv, scoala beneficiaza de un numar mare de mijloace de transport, fiind accesibila pentru diferite zone ale orasului.

Asezata între strada Parintele Galeriu si Clopotnita Bisericii Scoala Sfântul Silvestru musteste de traditie si istorie. Despre scoala ca institutie în sine, se pot spune foarte multe lucruri, dar este mai important sa vorbim despre munca de educatie ce freamata aici, despre profesorii si generatiile de elevi care i-au populat clasele si laboratoarele, primind învatatura de calitate si îndrumare în viata.

Pe una din principalele artere bucurestene, Calea Mosilor, într-un colt pitoresc, acolo unde strada Oltarului, acum ca si altadata se termina în Clopotnita Bisericii, la adapostul batrânilor castani, se înalta sobra si impunatoare, cladirea Scolii Sfântul Silvestru.

Activitatea Scolii Sfântul Silvestru poate fi împartita în doua perioade:

a) perioada scolii primare – de la înfiintare pâna la schimbarile profunde care au loc prin aplicarea Reformei Învatamântului din August 1948.

b) perioada gimnaziului – de la 1948 pâna în zilele noastre.

Biserica Sfântul Silvestru, înca de la construirea sfântului locas, în anul 1839, acesta s-a situat în fruntea bisericilor din acea vreme si în ceea ce priveste viata de cult. Dar activitatea bisericii nu s-a rezumat doar la cea duhovniceasca, ci si la sprijinirea învatamântului, care cunoaste un avânt în dezvoltarea sa, mai cu seama dupa Unirea Principatelor Române din 1859.

Astfel, în anul 1860 ia fiinta, în locuinta parohiala a bisericii Silvestru, o scoala de fete denumita în Anuarul General al Instructiunii pe anul 1864-1865 „Externatul de fete Nr.1 sucursala galben”. Prima mentiune a Scolii Primare Silvestru, se face in „Matricola Externatului de fete a Statului” pe anul scolar 1860/1861.

Se aminteste ca în anul 1865 s-a construit în curtea bisericii, cu cheltuiala de 27.773 lei sub epitropia lui Niculae Frâncu si Dimitrie Lucovici un frumos lacas de scoala care a servit ca scoala primara de baieti. Apoi, când numarul elevilor a crescut si localul a devenit impropriu, primaria a expropriat mai multe cladiri si a construit actuala scoala de baieti si fete, cladire mareata care este asezata pe terenul cedat de biserica, chiar unde a existat vechea scoala. In aceasta cladire au functionat ca scoli separate: Scoala de fete Nr. 7 si Scoala de baieti Nr. 7.    

Scoala a ramas legata de biserica nu numai prin cladirile oferite, ci si prin preotii slujitori. Din personalul scolii faceau parte preotul T.R. Artareanu – director, preotul Grigore Ionescu si Economul Chiriac Gh. Bidoianu. În Scoala popilor cum a mai fost numita, învatatura era gratuita.

Mai târziu, in l867, Epitropia Bisericii Silvestru, înfiinteaza  «Scoala de baieti Nr. 3”, care a functionat înca de la început in casele parohiale ale Bisericii: pe când scoala de fete s-a mutat in diverse localuri închiriate de Primarie. În l886, Primaria Bucurestilor construieste pe terenul donat de Biserica Silvestru în apropierea acesteia un local  modern in care se muta scolile de fete si de baieti.

Biblioteca bisericii a fost de un real folos scolilor, pe atunci prost înzestrate. Cronica consemneaza Biserica Sfântul Silvestru se mai distinge printr-o biblioteca ce nu se gaseste la multe biserici cuprinzând autori români, autori francezi, toti morali si sustinatori ai sentimentului religios. De asemenea, spiritul vremii favoriza cultivarea sentimentului national în scoli sau biserica. Aceasta preocupare pentru spiritul national a fost transmisa de la profesori la elevii de scoala, fiind o constanta a vremii.

Si daca in timpul Razboiului de Independenta din 1877 întâlnim gesturi nobile din partea elevilor scolii bisericii Sfântul Silvestru, care au donat sume de bani si îmbracaminte ostasilor, suntem convinsi ca biserica Silvestru a jucat un rol viu în viata oamenilor din cartier, fiind lumina ce-i calauzea în acele vremuri tulburi spre limanul dragostei de neam si tara.

Însusi regele Carol I vizita biserica Sfântul Silvestru, fiind nelipsit între anii 1868-1877. Scoala a functionat în perioada 1860-1880 sub îngrijirea bisericii, care a sustinut educatia copiilor din parohie cu mult înainte.

În anul 1880, Scoala Sfântul Silvestru a devenit scoala de stat, continuându-si activitatea pâna astazi si purtând denumirea de Scoala Nr.23  cu clasele I-IV.

Traind în aceasta perioada de sfârsit de veac XIX si începutul celui de-al XX-lea, putem spune ca parintele Bidoianu a fost cel care a stabilit o legatura spirituala între cele doua secole în cartier.

Cutremurele care au lovit orasul la sfârsitul secolului XIX si cel din 1940 au întarit hotarârea preotilor si enoriasilor de a dona sume de bani pentru reconstruirea bisericii.

Odata cu trecerea timpului, au trecut în lumea dreptilor parintele Chiriac Bidoianu, Eugen Barbulescu si Ilie Ionescu (1985). În locul acestor slujitori ai bisericii, Dumnezeu a rânduit ca paroh pe Pr.Prof.Dr. Constantin Galeriu (decedat în anul 2005) care, împreuna cu Pr.Prof. Nicolae Bordasiu si Pr.Prof.Dr. Stefan Alexe (decedat în anul 2007) sa slujeasca la altarul sfintei biserici cu hramul Adormirea Maicii Domnului si al Sfântului Silvestru.

Secolul al XX-lea a fost framântat de doua razboaie mondiale care, desi ne-au afectat puternic, am iesit învingatori dupa primul razboi, caci în anul 1918 s-a desavârsit în tara noastra Unirea celor trei provincii române într-un singur stat national unitar. În acel moment memorabil s-a produs unificarea fireasca a sufletelor românilor care în decursul tuturor timpurilor si-au pastrat constiinta fiintei sale etnice distincte, unitatea limbii, a credintei si a datinilor. Secolul XX, denumit de unii istorici drept secolul extremelor, a lasat urme adânci în constiinta românilor.

Cercetând arhiva scolii si scurte consemnari referitoare la activitatea cadrelor didactice din Scoala 23, am constatat ca sunt subliniate eforturile depuse de acestea pentru realizarea înaltului scop, acela de a-i învata pe copii carte si de a-i educa în spiritul cinstei si a adevarului.

În anul 1925 scoala participa la Marea Expozitie organizata de Ministerul Instructiunii. Este rasplatita pentru lucrarile prezentate cu „Diploma de onoare” .

Cu sprijinul Bisericii Silvestru înfiinteaza „Caminul cultural de ajutor”, ce îsi propune sa completeze educatia cetatenilor si sa ridice nivelul cultural al acestora.

În decembrie 1932, Scoala nr.23 participa la Festivalul National, participarea fiind elogiata. De asemenea, în ziarul „Viata Sindicala” din 1941 sunt mult apreciate manifestarile artistice ce au loc la Scoala Silvestru, admirate de populatia cartierului.

Se remarca participarea Corpului Didactic si al elevilor scolii la sustinerea armatei române prin ofrande, liste de subscriptie  în cel de-al doilea razboi mondial. În cursul existentei sale, generatii de elevi care au trecut pragul scolii, la absolvire, au continuat sa studieze, urmând cursurile unor licee de prestigiu din Capitala: Colegiul National I.L.Caragiale, Liceul Mihai Viteazul, Dimitrie Cantemir, Spiru Haret, Sf. Sava, Gheorghe Lazar, multi dintre ei au absolvit apoi facultati devenind oameni de valoare si facând cinste scolii.

În 1926, prin Ordinul Casei Scoalelor nr.1247, se aproba ca Scolile primare nr.7 baieti si fete sa poarte numele de „Silvestru”. În acest cadru, scoala noastra a îndrumat elevi care au devenit personalitati celebre. Numele a fost pastrat pana in 1948. Înca de la înfiintare, cele doua scoli au avut un corp didactic bine pregatit, ce a contribuit la cresterea prestigiului scolii. În acelasi timp, Scoala Silvestru a fost un adevarat focar de cultura si educatie pentru întregul cartier, prin organizarea de cursuri pentru adulti, de atenee populare, cantine sociale.

În anul 1942, la 7 mai, are loc vizita Doamnei Maresal Maria Antonescu cu care ocazie a fost inaugurata cantina scolara, prilej care este consemnat în condica de prezenta „Doresc ca toate scolile sa arate ca Scoala Nr.7 de fete Silvestru”.

În anul 1948/1949 Scoala Silvestru de 7 ani fiinteaza sub denumirea de Scoala de fete nr. 7 si Scoala de baieti nr. 7. Demixtarea se mentine pana in anul 1956 când cele doua scoli se unesc sub numele de Scoala generala de 7 ani nr. 23.

În anul 1970 Scoala si-a sarbatorit centenarul, iar dupa evenimentele din decembrie 1989, si-a reluat vechea denumire de Silvestru. Oficial scoala a primit actul de numire Scoala cu clasele I VIII-nr. 23 Sfântul Silvestru in 16 nov. 1998, prin decizia ISMB nr. 2091.

Redam scurte notite autobiografice graitoare, referitoare la începuturile scriitorului de mai târziu, Victor Eftimiu: „Prima smulgere din mediocritate am cunoscut-o prin clasa a III-a primara, când, la o serbare de sfârsit de an la scoala Silvestru, am declamat poezia lui Alecsandri, Noaptea Sfântului Andrei. Am avut un mare succes. Cred ca a fost darul meu de capetenie, a spune versuri, a interpreta un poem”.

Sunt demne de notat si gândurile profesorului dr. Ion Berca, fost elev al scolii, care considera ca a fi profesor înseamna sa fii om de înalta cultura. Integrarea valorilor culturale ale contemporaneitatii se realizeaza numai daca profesorul devine creator de valori, fiind o cerinta imperioasa a timpurilor noastre.

Personalitati marcante ale timpului au facut parte din Comitetul scolar înfiintat în anul 1920. Dintre acestia amintim: Sava Athanasiu – fost profesor universitar, Ioan Anghelescu – fost ministru, Gen. C. Iancovici – fost ministru, Lt. Col. Cernovodeanu, Prof. Gr. Trancu Iasi, Prof. G. Popescu, Haralambie Tatarascu, Stan Bleont.

Dintre cadrele didactice care au dus munca de pionierat, amintim numele unor oameni de exceptie: profesoara Anca Ciutec-Gross, fosta eleva a scolii, Jeana Cristu, Iacob Minerva, Sofrani Vera, Vasiliu Vera, învatatoarele Baciu Laura, Cazan Elena, Pârvulescu Eugenia.

Amintirile dascalilor din secolul trecut sunt legate de cele mai grele timpuri, încununate de reale succese, datorate sârguintei si devotamentului cadrelor didactice, daruite trup si suflet scolii.

Unele sunt crâmpeie de viata care reflecta începuturile promitatoare ale creatorului complex de mai târziu.

Mentionam numele unor cadre didactice care s-au remarcat de-a lungul timpului la Scoala Sfântul Silvestru:

 Anna Manoil – institutoare – 1928-1929

• cercetare stiintifica în domeniul pedagogiei;
• publicatii – numeroase lucrari de specialitate;
• este membra fondatoare si colaboratoare a Revistei generale a învatamântului.

D. Cecropide – director al scolii de baieti între anii 1889-1907; presedinte al Societatii Institutorilor din România, desfasoara o intensa activitate pentru progresul scolii românesti.

Al. Grapeanu  – director al scolii în perioada 1907-1922

• presedinte al Societatii Institutorilor din Romania
• se preocupa, în aceasta calitate, de activarea Institutiei Coloniilor Scolare.

Sava  Zamfirescu  – director al scolii în perioada 1922-1933

• fost revizor scolar în judetul Teleorman si în judetul Trei Scaune;
• din 1934 inspector scolar în Municipiul Bucuresti;
• autor de manuale scolare pentru clasele I.