Cladirea liceului fiind neincapatoare, cursurile s-au desfasurat cu clasele I-VII dimineaţa, iar cu clasele paralele dupamiaza. In anul şcolar 1928- 1929 gimnaziul fiind redus din nou la 3 clase, iar cursurile ţinandu-se dimineaţa si dupa-amiaza din lipsade local, clasele IB si a IV-a B s-au desfiintat, iar clasele a II-a B şi a III-a B au funcţionat destul de greu- in şcoala primara Romanescu de pe strada Izvor. La fel s-a procedat şi in anul 1929-1930. Având in vedere greutaţile de functionare a şcolii, Comitetul Şcolar a intreprins noi masuri pentru construirea unui local propriu. Profesorul Dr Christian Musceleanu a adus la cunoştinta Ministerului Instrucţiunii Publice faptul ca şcoala a fost nevoita sa stramute 2 clase şi sa desfiinţeze alte 2, respingând astfel, din lipsa de local, multe eleve care au fost nevoite fie sa renunţe la şcoala, fie sa-şi gaseasca rost in invţamântul particular. De asemenea, a fost prezentata situaţia şcolii (care ajunsese la un efectiv şcolar de peste 500 de eleve) la examenul de bacalaureat, prima serie de absolvente fiind de 21 de candidate din 26 inscrise. Din aceste relatari se observa caracterul limitat al invaţamântului din acele vremuri. In continuare, se subliniaza concluzia comitetului şcolar şi a corpului didactic de a se construi un nou local care sa satisfaca toate cerinţele unei şcoli model. Planul localului şcolii complete de tip D ( cu toate incaperile dupa cerinţe pedagogice şi igienice moderne) şi cu internat pentru 100 de eleve se ridica, dupa afirmaţiile arhitectului ministerului, Pompilian, la un deviz de maximum 30 milioane lei. Conform prevederilor ministerului, dar mai ales cu posibilitaţiile proprii, in anul 1930, s-a hotarât inceperea unui local nou. Astfel, construcţia localului a inceput, dupa un plan elaborat de Ministerul Construcţiilor lânga vechiul local din Calea Rahovei nr.40. S-a hotarât ca localul sa fie realizat pe etape deoarece sumele provenite din taxe şcolare nu erau suficiente. Deşi localul era folosit pe masura ce se construia, totuşi era departe de a satisface nevoile şcolii, aceasta continuând sa funcţioneze impropriu. In anul şcolar 1934-1935 şcoala a funcţionat in localul propriu cu o mica simplificare a orarului şi cu unele cursuri susţinute dimineaţa şi dupa-amiaza. Acestre mici modificari au ţinut pâna la 20 noiembrie când cladirea a fost terminata şi a avut loc serbarea de inaugurare. Din cuvântarea directoarei din acea perioada reiese ca, in cei opt ani de activitate, şcoala insuma construcţii in valoare de 7.978.337 lei ceea ce insemna un adevarat record ţinând cont de greutaţile perioadei respective. In anul 1935-1936 şcoala şi-a deschis cursurile pentru 15 clase dintre care 5 in construţtia veche ( alaturi de cancelarie, administraţie şi infirmerie) si 10 in localul nou. Comitetul şcolar, dându-şi seama ca terenul nu este suficient pentru numarul de clase existente, a facut toate demersurile posibile pentru a cumpara porţiuni de pamânt de la proprietaţile invecinate. Aceste demersuri nu au dat nici un rezultat. In anul 1936 Comitetul şcolar a obţinut sa se voteze de catre Camera la 30 decembrie, o lege care sa declare de interes cultural 370,50 m.p. de teren ce aparţinea Tipografiilor Române Unite şi 480 m.p. de la succesorii Porumbaru - strictul necesar de care şcoala avea nevoie. Din nou, cu toate eforturile depuse incercarile au ramas fara rezultat astfel incât şcoala s-a menţinut in acelaşi stadiu. De parca nu ar fi fost suficient, in anul 1940, localul a mai avut de suferit şi de pe urma cutremurului, cutremur ce a facut ca, din vechiul spaţiu sa nu se poata utiliza decât secretariatul.