Academia de Stiinte Agricole si Silvice "Gheorghe Ionescu-Sisesti" (A.S.A.S.)

Scurt istoric

Ideea unei Academii, ca simbol al unităţii spirituale a intelectualilor din agricultură, este mai veche decât actul de înfiinţare (anul 1969 al actualei  Academii de Ştiinţe Agricole şi Silvice), această idee având rădăcini adânci în trecutul frământărilor de aşezare pe făgaş modern al unei astfel de  instituţii.

        Scurta trecere în revistă a istoricului Academiei îşi propune să ridice din umbra uitării atât evoluţia organizării instituţiei academice din domeniul agriculturii cît şi pe marii noştri înaintaşi care au fost preocupaţi de crearea unui mediu favorabil, de înaltă competenţă pentru coordonarea activităţii ştiinţifice şi răspândirea rezultatelor cercetării ştiinţifice pentru progresul agriculturii româneşti.

        Este o datorie de onoare să reamintim contribuţia unor personalităţi marcante ale organizării învăţământului agricol şi activităţii de cercetare în domeniul agriculturii din secolul XIX şi începutul secolului XX, care au deschis căile organizării instituţiei academice din domeniul agriculturii: Ion Ionescu de la Brad, P.S.Aurelian, C. Sandu Aldea, Vlad Cârnu-Munteanu, G.Munteanu-Murgoci, Gheorghe Ionescu-Şişeşti, Traian Săvulescu, Teodor Saidel, G.K. Constantinescu,  Nicolae Săulescu, Ion C. Teodorescu, Marin Drăcea, N. Filip, ş.a.,

În prima parte a secolului trecut noţiunea de academie avea sensul de învăţământ superior, şcoală de înalte studii. Astfel, în anul 1906 Institutul de Învăţământ Agronomic Cluj-Mănăştur este ridicat la rangul de Academie de Agricultură, iar în anul 1929 Şcoala Superioară de  Agricultură de la Herăstrău s-a transformat în Academia de Înalte Studii Agronomice.

        Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice  este o instituţie cu un trecut îndepărtat şi frământat, al cărui început poate fi considerat odată cu înfiinţarea prin Legea din 31 martie 1913 a Societăţii Naţionale de Agricultură.

        Societatea Naţională de Agricultură prin votul Adunării generale din 22 Mai 1941 şi-a încetat existenţa şi în aceeaşi Adunare generală s-a solicitat înfiinţarea Academiei de Agricultură din România.

          Unii dintre membrii fondatori ai Academiei create în anul 1941, precum şi instituţiile existente în agricultură, ca Societatea Naţională de Agricultură şi Uniunea Sindicatelor Agricole, militaseră cu mult înainte de anul 1941 pentru organizarea unei instituţii academice care să reunească pe cei mai de seamă oameni de ştiinţă şi specialişti.

        Iniţiativa de a transforma Societatea Naţională de Agricultură într-o instituţie cu caracter academic şi cu sferă de activitate mai largă a aparţinut fostului Ministru al Agriculturii şi Domeniilor Constantin Garoflid, care a  fost sprijinit de I.Sichitiu, ministrul de atunci al Agriculturii şi Domeniilor.

        Astfel, prin Decretul - Lege nr. 2295  publicat în Monitorul Oficial No. 190 partea I din 13 august 1941, a luat fiinţă Academia de Agricultură din România. În această lege specială se stabileşte că ”scopul Academiei de Agricultură este de a contribui la progresul cercetărilor ştiinţifice în domeniul agriculturii în sensul ei cel mai larg şi de a dezvolta în ţara noastră cercetările în această direcţie prin coordonarea şi cooperarea activităţii ştiinţifice româneşti şi adunarea documentării necesare pentru folosinţa agriculturii practice de pe tot cuprinsul ţării.”

        In conformitate cu art.15 al aceluiaşi Decret - Lege şi cu art. 37 din Statutul Societăţii Naţionale de Agricultură întreaga avere mobiliară şi imobiliară a  Societăţii Naţionale de Agricultură a fost trecută de drept în patrimoniul Academiei de Agricultură din România.

        De remarcat, gândirea înaintată pentru acele timpuri, interesul şi dorinţa miniştrilor care au condus Ministerul Agriculturii şi Domeniilor şi a Uniunii Sindicatelor Agricole  de a sprijini dezvoltarea noii instituţii, nu numai prin iniţierea şi elaborarea legii de înfiinţare, ci şi prin sprijinul ei  material. Pe lângă patrimoniul primit de la fosta Societate Naţională de Agricultură, noua instituţie academică a mai primit o donaţie importantă (de cca. 20 mil. lei) de la Uniunea Sindicatelor Agricole, sume semnificative  de la unii membri fondatori, iar Ministerul Agriculturii şi Domeniilor  a donat Academiei de Agricultură din România, “în plină proprietate” (prin Decretul-Lege nr.452/1943), imobilul din Str. Polonă nr.8, unde Academia şi-a stabilit sediul.

         Prin Decretul nr.1500, publicat în Monitorul Oficial nr.116 din 21 Mai 1942, au fost numiţi primii 47 membri titulari, membri fondatori ai noii instituţii academice. Dintre aceştia amintim mari personalităţi ale timpului, ingineri agronomi, ingineri silvici, economişti, biologi, medici veterinari: Gheorghe Ionescu Şişeşti, Antipa Grigore, Constantin I.C. Brătianu, Gheorghe Cipăianu, Alexandru Ciucă, Gheorghe K. Constantinescu, Nicolae Cornăţeanu, Marin Drăcea, Nicolae Florov, Constantin Garoflid, Ernest Grinţescu, Nicolae Juvara, Nicolae Lahovary, Alexandru Nasta, Aurelian Pană, Teodor Saidel, Nicolae Săulescu, Traian Săvulescu, Ion C. Teodorescu, ş.a.

        Ulterior, Academia a reuşit să adune în jurul ei, în scurtul timp rămas până la evenimentele din 1944, o seamă de personalităţi din cercetare şi învăţămînt în cele 9 secţii ştiinţifice înfiinţate, care acopereau principalele ramuri ale agriculturii.

 

Astfel, a prins viaţă dorinţa iluştrilor noştri înaintaşi şi a unor instituţii din domeniul agricol, de realizare a unui for de înaltă ţinută ştiinţifică şi culturală,  care să coordoneze şi să transmită în practica agricolă noutăţile ştiinţifice, spre propăşirea agriculturii.

        La adunarea de constituire a  Academiei de Agricultură din 10 iulie 1942  a fost ales ca preşedinte Constantin Garoflid, ca vice-preşedinţi Gheorghe Ionescu-Şişeşti, Alexandru Ciucă şi Aurelian Pană, iar ca secretar general Nicolae Săulescu. Academia şi-a început activitatea printr-o serie de comunicări ştiinţifice care dezbăteau probleme ale agriculturii, de organizare, de fundamentare  a unor legi, de cooperaţie în agricultură, noutăţi ştiinţifice, publicate în Buletinul Academiei.

        Din păcate, activitatea Academiei a fost întreruptă de evenimentele din anul 1944 şi după 1944. Având în structura ei, în afara oamenilor de ştiinţă, personalităţi cu funcţii importante în Stat, precum şi mari proprietari de pământ care în condiţiile sociale de atunci erau printre primii utilizatori ai rezultatelor cercetării, această structură a devenit necorespunzătoare, dar şi  indezirabilă în acea perioadă istorică. Academia pur şi simplu s-a dizolvat. Ultimele numere ale Buletinului Academiei au fost din lunile august-septembrie-octombrie 1944.

        Stilul academic şi menirea Academiei au continuat însă să existe în institutele şi staţiunile de cercetare în care se crease de către membrii Academiei, profesori şi cercetători de înaltă ţinută, o şcoală modernă de cercetare recunoscută peste hotare. Activitatea de cercetare se desfăşura în institute de diferite profile: Institutul de Cercetări Veterinare “Pasteur” înfiinţat în anul 1895, Institutul de Cercetări Zootehnice (1926) Institutul de Cercetări Agronomice al României, (1927), Institutul de Cercetări Forestiere (1933) ş.a.

        Transformările sociale, de proprietate asupra pământului şi de exploataţie agricolă intervenite după anul 1944, au condus la necesitatea adaptării organizării cercetării ştiinţifice la noile condiţii. Astfel, au fost înfiinţate  noi institute de profil, cu o reţea vastă de staţiuni experimentale, care să susţină prin rezultatele cercetării dezvoltarea agriculturii. Existenţa a peste 120 unităţi de cercetare , institute şi staţiuni a readus în actualitate necesitatea coordonării activităţii de cercetare de un for ştiinţific, care să intensifice procesul de modernizare a activităţii de cercetare şi să reia legăturile cu instituţiile similare din străinătate.

 În aceste condiţii în anul 1962, prin Legea nr. 1 din 1 mai-30 iunie s-a înfiinţat  Institutul Central  de Cercetări Agricole, cu scopul de a coordona întreaga  activitate de cercetare din domeniu.

        În anul 1969 Institutul  Central de Cercetări Agricole s-a reorganizat în Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice potrivit prevederilor  articolului 24 a Decretului nr. 704 din 11 octombrie 1969 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii.

        Pe această bază, la 14 noiembrie 1969 a avut loc şedinţa de constituire  a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS), instituţie, a cărei menire era de a concentra forţele de creaţie ştiinţifică care să cooordoneze activitatea ştiinţifică de pe întreg cuprinsul ţării, valorificarea eficientă a rezultatelor cercetării şi de a răspunde de organizarea producerii de sămânţă, material săditor, animale de prăsilă, seruri şi vaccinuri de uz veterinar, necesare agriculturii.

        Din anul 1969 până în prezent (2005) au fost primiţi în Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice  405 membri, din care: 358 români (150 membri titulari, 63 membri de onoare şi 143 membri corespondenţi) şi 49 membri de onoare străini, intelectuali din toate domeniile: agricultură - ştiinţele  solului, îmbunătăţiri funciare, cultura plantelor de câmp, pomicultură, viticultură, legumicultură, silvicultură, zootehnie, medicină veterinară, industrie alimentară, mecanizarea agriculturii, economie agrară şi dezvoltare rurală. Dintre cei 358 români membri titulari şi de onoare, 26 au fost aleşi ca membri ai Academiei Române ( 14 membri titulari şi 12 membri corespondenţi)

        Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice de la înfiinţare până în prezent, a strâns în jurul ei marile valori din cercetare şi învăţământ din toate domeniile: Gheorghe Băia, Gheorghe Bâlteanu, Teodor Bordeianu, Marcu Botzan, Nichifor Ceapoiu, Gherasim Constantinescu, Nicolae Constantinescu, Nicolae Cornăţeanu, Vasile Cotea, David Davidescu, Iulian Drăcea, Vasile Gheţie, Nicolae Giosan, Victor Giurgiu, Cristian Hera, Ana Hulea, Nicolae Hulpoi, Mircea Ionescu, Constantin Manolache, Mircea  Moţoc, Nicolae Munţiu, Tiberiu Mureşan, Emil Negruţiu, Grigore Obrejanu, Ion Popescu-Zeletin, Ilie Popovici,Ilie F. Radu, Corneliu Răuţă, Ioan Sabin Safta, Nicolae Săulescu, N. Nicolae Săulescu, Irimie Staicu, Nicolae Ştefan, I.C. Teodorescu, Vasile Velican, Viorel Vrânceanu ş.a.

 

Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice “Gheorghe Ionescu-Şişeşti” face parte din Uniunea Europeană a Academiilor pentru Stiinţele Aplicate în Agricultură, Alimentaţie şi Natură alături de academiile de agricultură şi instituţii similare acestora din: Italia, Franţa, Germania, Grecia, Polonia, Croaţia, Anglia, Olanda, Slovenia, Ungaria, Estonia, Rusia. Din comitetul de conducere al acestei prestigioase instituţii, face parte ca Vicepreşedinte, Preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice “Gheorghe Ionescu Şişeşti”.

         În anul 2006, un eveniment remarcabil va fi întrunirea la Bucureşti a Adunării  Generale a Uniunii Academiilor de Agricultură Europene, organizatoarea acestei manifestaţii fiind Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice “Gheorghe Ionescu-Şişeşti”.

        Instituţia noastră academică este profund ancorată în realităţile cercetării ştiinţifice şi  ale agriculturii româneşti, militând permanent alături de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pentru actualizarea obiectivelor cercetării ştiinţifice, a căror abordare să conducă la creşterea performanţelor şi competitivităţii agriculturii româneşti.

 

Arhiva GHEORGHE IONESCU-ŞIŞEŞTI existentă în fodul special al Bibiotecii ASAS