Stiri Anuntul Telefonic
976 vizite

De ce nu s-au intors meseriasii din strainatate

Cum se vede piata muncii din Anuntul Telefonic: "Inainte de pandemie primeam un telefon la doua zile, azi primesc zece" – spune un patron de supermarket; Avem mai multe candidate pentru bone si menajere decat e nevoie; Doar in constructii se cauta in continuare meseriasii;

Ma intrebam, acum cateva luni, cand abia debutase pandemia in Europa, iar romanii din diaspora dadeau buzna la loc in patrie, daca asta o fi sansa care ni se ofera ca sa schimbam ceva in modul nostru de viata, in felul in care ne tratam unii pe ceilalti. Imbatat oarecum de multiplele dovezi de solidaritate ale comunitatilor in fata pericolului, si cu curcubeul sperantei deasupra capului, marturisesc ca am indraznit sa ma gandesc chiar ca numerosii profesionisti care au fugit de Romania in ultimele decenii se vor intoarce acasa si vor descoperi ca pot sa-si faca meseria si aici, acasa.
Sfanta, dulce naivitate!

Am fost adus la realitate zilele trecute de un amic, patron de firma de constructii, care mi-a povestit o intamplare care poate parea hazlie, daca n-ar fi trista. Omul are mereu nevoie de meseriasi pe santier si pentru scurt timp indraznise si el sa creada ca vor incepe sa-i sune telefoanele si i se va cere de munca. Pandemie, nepandemie, el nu si-a permis sa sisteze lucrul pe santiere. Intr-o zi chiar i-a sunat telefonul si o voce cu accent german i-a zis ca a citit anuntul din Anuntul Telefonic si era interesat de conditii. Cand au ajuns la salariu, interlocutorul a inceput brusc sa uite limba romana si i-a zis ca in Germania, de banii astia nici nu iesea din schlafanzug (pijama). Asta a fost de altfel singurul telefon primit de la un "stranier", cum ii place lui sa le spuna celor plecati. In rest, zice amicul, "nu ni s-au intors meseriasii, ci tot necalificatii aia care fac fite, desi nu stiu sa faca nimic".

Multe CV-uri, putine locuri de munca

Cele cateva luni de pandemie au schimbat totusi raportul de forte pe piata muncii celor ramasi acasa, cel putin in acele ramuri in care nu era necesara neaparat o calificare. Oamenii care si-au pierdut locul de munca sunt nevoiti sa accepte salarii mai mici, daca vor sa munceasca, si nu mai fac nazuri la conditii, iar cei care pe timp de vara migrau din Capitala spre litoral, ca sa-si rotunjeasca veniturile, s-au vazut siliti sa tina cu dintii de posturile pe care le ocupau deja, pentru ca, dupa cum se vede, nu se stie cat dureaza pandemia asta. Frica, si nerostita, se simte pandind tacut din spatele fiecarei cereri de loc de munca in cautarea unei oferte. Iar angajatorii zic mersi, desi nici lor nu le e chiar bine.

Dupa cum va spuneam deja de luna trecuta, noi la Anuntul Telefonic am observat ca in sectiunea locurilor de munca, din ziar si site, se produc miscari ample. Numarul de anunturi a crescut vertiginos in iunie, la peste 5.300 fata de nici 2.000 cate fusesera in aprilie, dar mai ales a crescut numarul CV-urilor depuse la anunturi direct pe site – peste 3.300, de unde inainte de pandemie abia daca depaseau 1.000. Era clar ca piata a inceput sa se dezmorteasca, dar numarul de locuri de munca disponibile inca nu ere suficient ca sa dea de lucru tuturor gurilor deschise.

Din luna iunie, de cand am inceput sa retiparim si ziarul, am avut ocazia sa schimb cateva vorbe si cu unii dintre colaboratorii nostri fideli de la rubrica de locuri de munca, angajatori care mai mereu sunt in cautare de forta de munca. Eram curios cum au trecut peste perioada asta si daca o considera incheiata, acum ca aparent am revenit la normal, doar ca ne atarna zilnic deasupra capului sabia asta a numarului de cazuri Covid 19.

Dupa bagatelizarea virusului vine al doilea val de frica

Domnul C. administreaza un lant de supermarket-uri si unitati de "impinge tava" prin locuri cu vad, cum ar fi Piata Unirii, dar si cateva prin cartiere bucurestene. Imi povesteste ca s-a descurcat mai bine decat altii in perioada asta, ca putea fi si mai rau, de exemplu sa aiba unitati doar in zona de birouri din Pipera, care au fost moarte cateva luni. Dar el a avut noroc cu magazinele de cartier, care au mers binisor. Spune ca si magazinele lui din preajma unei manastiri celebre, care in mod normal ar fi trebuit sa "rupa locul in doua" in perioada pascala, au scazut de o suta de ori ca volum de vanzari. "Cine sa vina la magazine ca sa cumpere dupa 10 seara, in stare de urgenta, in afara de jandarmii care patrulau?!"

Personalul s-a comportat firesc, zice domnul C. In prima perioada unii si-au dorit, de frica, sa ramana acasa. Si-au luat concediu. Dupa doua saptamani, foamea a biruit frica si s-au cerut la loc la lucru. "Pe unii am putut sa-i luam, ca magazinele de cartier mergeau bine. Pe altii, nu. Apoi unora li s-a schimbat comportamentul. De unde la inceput le-a fost teama, ulterior au inceput sa bagatelizeze virusul, au prins din nou curaj, au inceput sa zica ca pleaca, ca se duc in alte parti… Acum vad ca vine un al doilea val de frica."

Frica a dat si o alta turnura migratiei fortei de munca din alimentatia publica. Un patron de supermarket, care mereu are un deficit de 10% de personal, e bucuros sa a reusit sa-si pastreze cat de cat oamenii vara asta, spre deosebire de alte veri: "Vad ca nu mai exista plecatul la mare, la munca sezoniera. Inainte, de prin luna mai, si cei mai buni si draguti oameni deveneau deodata interesati de plecat la mare. Acum nu se mai intampla asta, ba chiar suna unii care aveau programat sa lucreze la mare si nu se mai duc, vor sa ramana pe aci. Frica asta le-a schimbat comportamentul. Nu sunt multumiti de ce li se intampla, dar nici nu mai e ca inainte, cand tot comentau, li se parea ca muncesc prea mult si sunt platiti prea putin. De frica stau toti si asteapta!"

Domnul C. admite ca fata de luna februarie lucrurile s-au schimbat total pe piata muncii. Oamenii cauta de lucru. "Inainte primeam un telefon la doua zile, la anuntul pe care il am la voi, azi primesc zece. Problema e ca aia care suna nu sunt neaparat ce am eu nevoie. Unii cer sa primeasca banii jos la trei zile. Altii vor sa vina la mine lucratori comerciali pentru ca nu le merge cafeneaua sau stiu eu pe unde mai lucrau. Pai eu am nevoie de oameni in putere. Doamna draguta de la cafenea, as angaja-o, dar ea nu poate sa care baxuri de apa la mine. Ce sa-i fac?"

Multi candidati cu studii superioare pe un post de bona sau de menajera

O colaboratoare care administreaza mai multe terase si locuri de luat masa prin mall-uri spune ca acum are de unde alege personal, pentru ca cererile de locuri de munca sunt duble fata de oferta. "Multi candidati suna, vin la interviu nu mai au pretentiile dinainte, ca e salariul prea mic, programul prea lung, locul prea departe de casa… Ba chiar acum am scazut salariile, cam cu 100 de euro, de la 2.500 la 2.000 de lei, pentru ca si noua ne-au scazut vanzarile. Daca inainte faceam 40 de milioane acum fac 12 milioane. Dar sa vedem cum va fi dupa ce se redeschid mall-urile. Atunci toata lumea va avea nevoie de personal si probabil ca iar o sa ne batem pe oameni".

Doamna G. recruteaza de cand se stie bone si menajere, in general pentru o piata destul de pretentioasa. Si mereu se plangea de deficit de candidati. A fost o scurta perioada in care am stat toti acasa si ne-am facut singuri curatenie si ne-am gestionat odraslele, apoi ne-am revenit. La intoarcerea din starea de urgenta doamna G. s-a vazut bombardata de cereri de locuri de munca.
"De pe 18 mai am reinceput activitatea si am constatat ca daca cererea a ramas la fel, avem candidate mult mai multe. S-au inchis multe scoli, gradinite, si personalul cauta disperat de lucru. Iar ca o particularitate pe care incepusem s-o observ si inainte, dar acum parca s-a accentuat, avem foarte multi candidati cu studii superioare, mult mai multi decat inainte. Singurul lucru care deocamdata a ramas neschimbat sunt salariile, desi clientii nostri sperau ca vor scadea, ca vine criza, dar deocamdata nu a venit. Desi avem de unde alege candidati, salariile au ramas neschimbate."
Poate e doar o chestiune de tranzitie, mai vedem la toamna.

N-a sunat niciunul intors din strainatate, nu ni s-au intors valorile!

Singurii care n-au vazut venind belsugul de dupa pandemie sunt oamenii din constructii, unde, cum spuneam la inceput, penuria de mesteri ramane in continuare un flagel.

Domnul I. are cateva santiere pe langa Bucuresti si lunar are nevoie de sase-sapte oameni. Ca gaseste greu meseriasi nici nu mai zice, ca fiecare si-i tine pe aia buni cu dintii si salarii maricele, dar mereu mi se plange ca nici necalificatii nu vor sa mai vina la un salariu de 2.362 de lei in mana. "Ce criza, ce pandemie, eu vad ca pe oameni nu i-a speriat nicio criza. Vor in continuare bani cat mai multi, program cat mai scurt si servici aproape de casa. I-am spus unuia care a sunat adineauri la anunt ca am santierul in Pipera si a refuzat, zicea ca e departe, ca el sta in Pantelimon si cauta ceva mai aproape de casa. Si la 7 dimineata ii vad la carciumi, cand trec spre santier. Oameni tineri, de 30 si ceva de ani, cu berea in fata. Cata vreme statul le da ajutoare nu vin sa munceasca la mine."

Situatia e aceeasi pe toate santierele. Domnul B. cauta in perioada asta instalatori, dar lunile trecute cautase dulgheri si fierari. El nu vede vreo diferenta intre perioada dinainte de Covid 19 si asta de acum, pentru ca tot cu oamenii aia lucreaza. "Noi am angajat si in urgenta si-n alerta, si sub alerta, la fel de greu ne e sa gasim oameni calificati. Pe mine nu m-a sunat niciunul intors din strainatate, asa ca nu va mai amagiti ca ni se intorc valorile, ca nu se intorc. Tot din astia necalificatii vin, 80% dintre cei care ma suna sunt necalificati. Dar vor salarii mari. Pai cum sa le dau daca nu stiu sa faca nimic?".

Bine macar ca a anuntat Guvernul ca majoreaza plafonul la prima casa. Constructorii sunt bucurosi ca va fi de lucru in continuare, dezvoltatorii se bucura si ei. Dar despre bucuria lor, poate in episodul urmator. Deocamdata va las cu intrebarea asta care inca se mai invarte si in capul meu: invatam ceva din pandemia asta, schimbam ceva sau continuam ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic?

Domnul A.Nuntu - Negustor cinstit, vinde, cumpara, intermediaza, de 30 de ani. A prins si vremurile cand cele mai vii anunturi din ziar erau la rubrica "decese" din Romania libera. Asa ca apreciaza cum se cuvine azi diversitatea unui ziar facut din dorintele si nevoile catorva milioane de oameni liberi. Domnul A. Nuntu a vazut si auzit multe, si nu vrea sa le tina pentru el. Il veti mai citi pe aici.